ISTORIE a cafelei 2
- Raspandirea cafelei in Europa
Abia in 1615 a cunoscut Europa cafeaua.
Negustorii venetieni, ce aveau legaturi comerciale puternice cu Levantul
(termen istoric folosit pentru o mare parte din Orientul Mijlociu, teritoriu ce
includea Israelul, Iordania, Libanul si Siria), au inceput sa importe cafea
in Italia. Odata ce a patruns in Europa, acest produs s-a raspandit rapid
pe intreg teritoriul acesteia. Totusi au existat anumite controverse in ce
priveste introducerea cafelei in Europa. Potrivit mai multor surse, un grup de
clerici crestini au incercat sa obtina interzicerea cafelei inainte ca aceasta
sa devina disponibila la scara larga. Acestia au mers la Papa Clement al
VIII-lea (1535-1605), sustinand ca acest produs este pentru cei ce il urmeaza
pe Diavol si ca acei crestini care beau cafea isi dadeau sufletele Satanei. Dar
inainte de a interzice cafeaua, Papa Clement a insistat sa o guste. Dupa ce a
baut prima ceasca, Papa a fost atat de impresionat de aroma si de gustul
acesteia incat a concluzionat ca o astfel de bautura nu ar putea fi lucrarea
Satanei, si a declarat in schimb ca aceasta bautura ar trebui sa fie botezata
pentru a deveni o adevarata bautura crestina.
Prima persoana atestata care a preparat cafea in Anglia a fost un student international numit Nathaniel Conopios din Creta, care studia la Ballion College, Oxford. Acest eveniment banal, care s-a intamplat in mai 1637, a fost inregistrat atat de savantul John Evenly cat si de istoricul Anthony Wood. Desi Conopius a fost exmatriculat curand dupa aceea din facultate, influenta lui a avut un efect de durata asupra Oxfordului, avand in vedere ca in Oxford a fost infiintat primul salon de cafea (cafenea) in 1650 de catre Jacob, un evreu din Liban. Desi Jacob s-a mutat la Londra cativa ani mai tarziu pentru a repeta succesul si acolo, el a pus bazele unui trend care a dus la deschiderea multor saloane de cafea in Oxford in timpul acelui deceniu.
Cel mai important dintre aceste saloane a fost cel deschis de catre Arthur Tillyard in 1655. Cafeneaua lui Tillyard a devenit un punct de intalnire pentru un grup cunoscut sub numele de Oxford Coffee Club. Acest grup era format din oameni de stiinta insemnati ai Oxfordului, inclusiv Sir Robert Boyle, si studentii acestora, care se intalneau ca sa discute despre teorii si proiecte de cercetare si pentru a face schimb de idei. Din acest club a evoluat mai tarziu faimoasa Royal Society (Societatea Regala), una dintre cele mai importante societati de stiinta din lume.
Prima cafenea din Londra a fost dechisa in 1652 de catre un american numit Pasqua Rosée. Adus la Londra ca servitor de catre negustorul Daniel Edwards, Rosée le servea cafea in fiecare dimineata oaspetilor lui Edwards, si astfel numarul celor care il vizitau pe Edwards a crescut simtitor de-a lungul timpului. Bautura preparata de Rosée a starnit un asemenea entuziasm incat Edward a hotarat sa il sprijine financiar pentru a-si deschide o cafenea pe St. Michael's Alley in Cornhill. Ca si la Oxford, ideea a luat repede amploare, si pana in 1715 s-au deschis cam 2.000 de cafenele in toata Londra.
Una dintre cele mai mari companii de asigurari din lume, Lloyds of London, a fost la inceput o cafenea pe Tower Street (incepand cu 1688). Deschisa de catre Edward Lloyd, aceasta era frecventata in principal de marinari si de negustori. Lloyd se plimba printre clientii lui notand ce corabii soseau, ce carau, programul lor de sosiri si plecari si nevoile de asigurare ale acestora. Aceasta lista ii atragea pe asiguratori care puteau sa vanda aici contracte de asigurari celor care aveau nevoie si negustori care astfel puteau monitoriza traficul navelor.
Se crede ca obiceiul de a da bacsis isi are originea in cafenelele englezesti. Exista chiar si o cutiuta atarnata aproape de tejghea, pe care scria To Insure Promptness (TIP = bacsis) (pentru servire prompta). Clientii bagau cate o moneda in aceasta cutie pentru a-i incuraja pe chelneri sa ii serveasca repede.
Raspandirea timpurie a cafenelelor s-a datorat in mare masura sustinerii din partea doctorilor, care promovau consumul de cafea pentru presupusele ei calitati curative. Inainte de aparitia cafenelelor, exista o problema larg raspandita in ce priveste alcoolismul public, avand in vedere ca englezii beau bere aproape la fiecare masa. Dar odata ce oamenii au aflat de beneficiile pe care cafeaua le aducea starii de sanatate a oamenilor, si cum cafeaua era mult mai ieftina decat berea, cafenelele au inceput sa inlocuiasca tavernele in calitate de locuri alese pentru intalniri. Este inutil sa mai spunem, proprietarii de taverne nu aveau de gand sa lase ca sa le scada profiturile fara sa faca nimic. Astfel, multe dintre cele mai agresive atacuri impotriva cafelei au venit din partea lor. Acestia sustineau ca cafeaua era o bautura specific arabeasca, nepotrivita pentru crestinii bine-educati, spre deosebire de bere care era produsa de secole de catre calugari.
Proprietarii de taverne nu erau singurii combatanti ai cafelei. Femeile, suparate pentru faptul ca barbatii lor petreceau mai mult timp la cafenea decat acasa, cu ele, au inceput curand sa protesteze. In 1674 a fost publicata "Petitia Femeilor impotriva Cafelei". Prin acest document femeile sustineau despre cafea ca aceasta reducea cantitatea de sperma produsa de barbati si ar fi dus la un declin demografic: "cafeaua ii face pe barbati infertili precum desertul din care au fost importate aceste boabe nefericite; de cand au inceput sa fie aduse in tara noastra, odraslele barbatilor nostri sunt pe cale de a disparea ca si cum ar fi maimute sau porci." Era de inteles de ce erau femeile asa de alarmate, avand in vedere faptul ca la acea vreme le era interzis sa puna piciorul in vreo cafenea. Totusi, acest protest nu a impiedicat aparitia "raspunsului Barbatilor la Petitia Femeilor impotriva Cafelei" mai tarziu in acelasi an. Documentul apara cafeaua, sustinand ca femeile ar trebui sa fie recunoscatoare pentru existenta cafelei, deoarece aceasta era un afrodisiac de fapt.
Prima persoana atestata care a preparat cafea in Anglia a fost un student international numit Nathaniel Conopios din Creta, care studia la Ballion College, Oxford. Acest eveniment banal, care s-a intamplat in mai 1637, a fost inregistrat atat de savantul John Evenly cat si de istoricul Anthony Wood. Desi Conopius a fost exmatriculat curand dupa aceea din facultate, influenta lui a avut un efect de durata asupra Oxfordului, avand in vedere ca in Oxford a fost infiintat primul salon de cafea (cafenea) in 1650 de catre Jacob, un evreu din Liban. Desi Jacob s-a mutat la Londra cativa ani mai tarziu pentru a repeta succesul si acolo, el a pus bazele unui trend care a dus la deschiderea multor saloane de cafea in Oxford in timpul acelui deceniu.
Cel mai important dintre aceste saloane a fost cel deschis de catre Arthur Tillyard in 1655. Cafeneaua lui Tillyard a devenit un punct de intalnire pentru un grup cunoscut sub numele de Oxford Coffee Club. Acest grup era format din oameni de stiinta insemnati ai Oxfordului, inclusiv Sir Robert Boyle, si studentii acestora, care se intalneau ca sa discute despre teorii si proiecte de cercetare si pentru a face schimb de idei. Din acest club a evoluat mai tarziu faimoasa Royal Society (Societatea Regala), una dintre cele mai importante societati de stiinta din lume.
Prima cafenea din Londra a fost dechisa in 1652 de catre un american numit Pasqua Rosée. Adus la Londra ca servitor de catre negustorul Daniel Edwards, Rosée le servea cafea in fiecare dimineata oaspetilor lui Edwards, si astfel numarul celor care il vizitau pe Edwards a crescut simtitor de-a lungul timpului. Bautura preparata de Rosée a starnit un asemenea entuziasm incat Edward a hotarat sa il sprijine financiar pentru a-si deschide o cafenea pe St. Michael's Alley in Cornhill. Ca si la Oxford, ideea a luat repede amploare, si pana in 1715 s-au deschis cam 2.000 de cafenele in toata Londra.
Una dintre cele mai mari companii de asigurari din lume, Lloyds of London, a fost la inceput o cafenea pe Tower Street (incepand cu 1688). Deschisa de catre Edward Lloyd, aceasta era frecventata in principal de marinari si de negustori. Lloyd se plimba printre clientii lui notand ce corabii soseau, ce carau, programul lor de sosiri si plecari si nevoile de asigurare ale acestora. Aceasta lista ii atragea pe asiguratori care puteau sa vanda aici contracte de asigurari celor care aveau nevoie si negustori care astfel puteau monitoriza traficul navelor.
Se crede ca obiceiul de a da bacsis isi are originea in cafenelele englezesti. Exista chiar si o cutiuta atarnata aproape de tejghea, pe care scria To Insure Promptness (TIP = bacsis) (pentru servire prompta). Clientii bagau cate o moneda in aceasta cutie pentru a-i incuraja pe chelneri sa ii serveasca repede.
Raspandirea timpurie a cafenelelor s-a datorat in mare masura sustinerii din partea doctorilor, care promovau consumul de cafea pentru presupusele ei calitati curative. Inainte de aparitia cafenelelor, exista o problema larg raspandita in ce priveste alcoolismul public, avand in vedere ca englezii beau bere aproape la fiecare masa. Dar odata ce oamenii au aflat de beneficiile pe care cafeaua le aducea starii de sanatate a oamenilor, si cum cafeaua era mult mai ieftina decat berea, cafenelele au inceput sa inlocuiasca tavernele in calitate de locuri alese pentru intalniri. Este inutil sa mai spunem, proprietarii de taverne nu aveau de gand sa lase ca sa le scada profiturile fara sa faca nimic. Astfel, multe dintre cele mai agresive atacuri impotriva cafelei au venit din partea lor. Acestia sustineau ca cafeaua era o bautura specific arabeasca, nepotrivita pentru crestinii bine-educati, spre deosebire de bere care era produsa de secole de catre calugari.
Proprietarii de taverne nu erau singurii combatanti ai cafelei. Femeile, suparate pentru faptul ca barbatii lor petreceau mai mult timp la cafenea decat acasa, cu ele, au inceput curand sa protesteze. In 1674 a fost publicata "Petitia Femeilor impotriva Cafelei". Prin acest document femeile sustineau despre cafea ca aceasta reducea cantitatea de sperma produsa de barbati si ar fi dus la un declin demografic: "cafeaua ii face pe barbati infertili precum desertul din care au fost importate aceste boabe nefericite; de cand au inceput sa fie aduse in tara noastra, odraslele barbatilor nostri sunt pe cale de a disparea ca si cum ar fi maimute sau porci." Era de inteles de ce erau femeile asa de alarmate, avand in vedere faptul ca la acea vreme le era interzis sa puna piciorul in vreo cafenea. Totusi, acest protest nu a impiedicat aparitia "raspunsului Barbatilor la Petitia Femeilor impotriva Cafelei" mai tarziu in acelasi an. Documentul apara cafeaua, sustinand ca femeile ar trebui sa fie recunoscatoare pentru existenta cafelei, deoarece aceasta era un afrodisiac de fapt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu