ISTORIE a cafelei 1
Africa si tarile arabe
Arborele de cafea este originar din regiunile
inalte ale Etiopiei. Se crede ca primii arbori au fost descoperiti in regiunea Kaffa,
de unde denumirea de cafea. O legenda populara povesteste despre un pastor de capre
numit Kaldi. Intr-o zi acesta a observat ca animalele lui se comportau ciudat.
Erau pline de energie, alergand jucause una dupa cealalta behaind tare.
Pastorul a observat ca acestea mancau niste bobite rosii dintr-un tufis din
apropiere. Simtindu-se obosit si fiind curios intr-o oarecare masura, Kaldi a
decis sa manance si el cateva bobite. Spre marea lui incantare, oboseala i-a
disparut rapid intr-o izbucnire proaspata de energie. La manastire, Kaldi i-a
povestit staretului despre efectul energizant miraculos pe care aceste bobite
l-au avut atat asupra lui cat si asupra caprelor. Kaldi a fost atat de
impresionat de bobite incat si-a umplut buzunarele si a alergat spre casa
pentru a-i arata si sotiei. "Sunt un dar din ceruri", a spus ea "trebuie
sa le duci calugarilor la manastire". Staretul, vadit nemultumit, a
aruncat bobitele in foc, declarand ca acestea sunt "lucrarea
Diavolulu".
Dupa cateva minute, bobitele au inceput sa fumege si manastirea s-a umplut de aroma cereasca a boabelor prajite. Ceilalti calugari s-au strans repede ca sa vada despre ce era vorba. Un calugar a tras repede boabele din foc si a strans carbunii calcand pe ele. Mirosul placut de cafea a fost evident pe placul nasului staretului, avind in vedere ca i-a cerut calugarului sa puna boabele acum strivite intr-un vas si sa toarne peste ele apa calda pentru ca acestea sa isi pastreze calitatile divine. Apoi a luat o inghititura din ulcior si a gustat astfel bautura care se numeste astazi cafea. Din acea zi calugarii au jurat sa bea cafea in fiecare zi, pentru ca aceasta sa ii tina treji in timpul lungilor devotiuni nocturne.
Nimeni nu stie exact cand a fost descoperita cafeaua. Exista dovezi ce sugereaza ca boabele de cafea au fost folosite in prepararea unor "batoane energizante" primitive inainte sa fie preparate ca bautura calda. Undeva intre 575 si 850 d. Hr., un trib nomad din regiunea muntoasa, cunoscut sub numele de Galla, amesteca boabele de cafea macinate cu un anumit clei de copac. Aceste batoane erau consumate de catre razboinicii tribului pentru a le spori agresivitatea si pentru a le mari forta in timpul bataliei. Astfel de batoane se mai mananca si astazi in Kaffa si Sidamo (Etiopia).
Unii specialisti sustin ca arborele de cafea provine mai degraba din Peninsula Arabica decat din Etiopia, acestia afirmand ca acesti arbori erau cultivati la Yemen inca de prin 575 d. Hr.. O legenda islamica ne povesteste cum a descoperit Sheikul Omar arborele in salbaticie in timp ce traia ca pustnic in apropiere de portul Mocha (Yemen). Se spune ca acesta a fiert cateva bobite si a descoperit efectul stimulent al infuziei, pe care a administrat-o localinicilor care sufereau de o boala misterioasa si aceasta bautura i-a vindecat. Totusi, este mai probabil ca arborele de cafea sa se fi raspandit in Yemen prin intermediul sclavilor sudanezi. Se stie ca acesti sclavi mancau boabe de cafea pentru a se mentine in viata in timp ce erau transportati pe nave peste Marea Rosie intre Africa si Penisnula Arabica.
Dovezile sugereaza faptul ca oamenii nu au consumat cafeaua sub forma de bautura decat prin secolul X. In aceasta perioada au fost scrise cele mai vechi documente care descriu cafeaua ca bautura. Doi filozofi arabi, Rhazes (850-922 d. Hr.) si Avicenna din Bukham (980-1037 d. Hr.) fac referire la o bautura numita "bunchum", despre care se poate crede ca ar fi cafea.
Cum Coranul le interzice musulmanilor sa bea alcool, efectele calmante, invioratoare si energizante ale cafelei au facut din aceasta un substitut foarte popular pentru vin in tarile islamice. Se spune ca primele cafenele au fost deschise la Mecca (Arabia Saudita). Cunoscute sub denumirea de Kaveh Kaes, acestea erau locuri publice unde musulmanii puteau sa socializeze si sa discute chestiuni religioase.
Relatia dintre islam si cafea nu a mers intotdeauna bine. Unii musulmani credeau ca aceasta bautura intoxica organismul uman si de aceea ar trebui sa fie interzisa de legea islamica. In 1511, guvernatorul de la Mecca, Khari Beg a vazut niste credinciosi care beau cafea intr-o moschee, pregatindu-se astfel pentru o noapte lunga de veghe si rugaciune. Furios, i-a dat afara din moschee si a ordonat inchiderea tuturor cafenelelor din Mecca. Acest fapt i-a provocat pe musulmanii care erau favorabili consumului de cafea si la scurt timp au aparut dezbateri aprinse. In timpul disputei, doi doctori persani fara scrupule, fratii Hakimani, necinstiti pentru ca au depus marturie in favoare celor care le-au oferit mai multi bani, au condamnat cafeaua declarand ca este o bautura nesanatoasa. Doctorii aveau motive intemeiate ca sa isi doreasca interzicerea consumului de cafea, deoarece aceasta era un remediu popular pentru pacientii depresivi care altfel ar fi platit pentru ca sa fie vindecati de doctor. Aceasta problema a fost rezolvata doar in momentul in care Sultanul de la Cairo, superiorul lui Khari Beg, a intervenit ordonand ca acea bautura atat de apreciata la Cairo sa nu fie interzisa fara permisiunea lui. Khari Beg a platit curand pentru insolenta lui, fiind acuzat in 1512 de delapidare; Sultanul l-a condamnat la moarte.
Spre sfarsitul secolului XVI, consumul de cafea s-a raspandit in toate tarile arabe, in Africa de Nord si in Turcia. Proprietatile nutritive ale cafelei erau atat de apreciate incat cafeaua a fost considerata la fel de importanta precum painea sau apa; atat de mult incat in Turcia s-a emis o lege care le permite femeilor sa divorteze de barbatii lor daca acestia nu le asigura cafeaua.
Dupa cateva minute, bobitele au inceput sa fumege si manastirea s-a umplut de aroma cereasca a boabelor prajite. Ceilalti calugari s-au strans repede ca sa vada despre ce era vorba. Un calugar a tras repede boabele din foc si a strans carbunii calcand pe ele. Mirosul placut de cafea a fost evident pe placul nasului staretului, avind in vedere ca i-a cerut calugarului sa puna boabele acum strivite intr-un vas si sa toarne peste ele apa calda pentru ca acestea sa isi pastreze calitatile divine. Apoi a luat o inghititura din ulcior si a gustat astfel bautura care se numeste astazi cafea. Din acea zi calugarii au jurat sa bea cafea in fiecare zi, pentru ca aceasta sa ii tina treji in timpul lungilor devotiuni nocturne.
Nimeni nu stie exact cand a fost descoperita cafeaua. Exista dovezi ce sugereaza ca boabele de cafea au fost folosite in prepararea unor "batoane energizante" primitive inainte sa fie preparate ca bautura calda. Undeva intre 575 si 850 d. Hr., un trib nomad din regiunea muntoasa, cunoscut sub numele de Galla, amesteca boabele de cafea macinate cu un anumit clei de copac. Aceste batoane erau consumate de catre razboinicii tribului pentru a le spori agresivitatea si pentru a le mari forta in timpul bataliei. Astfel de batoane se mai mananca si astazi in Kaffa si Sidamo (Etiopia).
Unii specialisti sustin ca arborele de cafea provine mai degraba din Peninsula Arabica decat din Etiopia, acestia afirmand ca acesti arbori erau cultivati la Yemen inca de prin 575 d. Hr.. O legenda islamica ne povesteste cum a descoperit Sheikul Omar arborele in salbaticie in timp ce traia ca pustnic in apropiere de portul Mocha (Yemen). Se spune ca acesta a fiert cateva bobite si a descoperit efectul stimulent al infuziei, pe care a administrat-o localinicilor care sufereau de o boala misterioasa si aceasta bautura i-a vindecat. Totusi, este mai probabil ca arborele de cafea sa se fi raspandit in Yemen prin intermediul sclavilor sudanezi. Se stie ca acesti sclavi mancau boabe de cafea pentru a se mentine in viata in timp ce erau transportati pe nave peste Marea Rosie intre Africa si Penisnula Arabica.
Dovezile sugereaza faptul ca oamenii nu au consumat cafeaua sub forma de bautura decat prin secolul X. In aceasta perioada au fost scrise cele mai vechi documente care descriu cafeaua ca bautura. Doi filozofi arabi, Rhazes (850-922 d. Hr.) si Avicenna din Bukham (980-1037 d. Hr.) fac referire la o bautura numita "bunchum", despre care se poate crede ca ar fi cafea.
Cum Coranul le interzice musulmanilor sa bea alcool, efectele calmante, invioratoare si energizante ale cafelei au facut din aceasta un substitut foarte popular pentru vin in tarile islamice. Se spune ca primele cafenele au fost deschise la Mecca (Arabia Saudita). Cunoscute sub denumirea de Kaveh Kaes, acestea erau locuri publice unde musulmanii puteau sa socializeze si sa discute chestiuni religioase.
Relatia dintre islam si cafea nu a mers intotdeauna bine. Unii musulmani credeau ca aceasta bautura intoxica organismul uman si de aceea ar trebui sa fie interzisa de legea islamica. In 1511, guvernatorul de la Mecca, Khari Beg a vazut niste credinciosi care beau cafea intr-o moschee, pregatindu-se astfel pentru o noapte lunga de veghe si rugaciune. Furios, i-a dat afara din moschee si a ordonat inchiderea tuturor cafenelelor din Mecca. Acest fapt i-a provocat pe musulmanii care erau favorabili consumului de cafea si la scurt timp au aparut dezbateri aprinse. In timpul disputei, doi doctori persani fara scrupule, fratii Hakimani, necinstiti pentru ca au depus marturie in favoare celor care le-au oferit mai multi bani, au condamnat cafeaua declarand ca este o bautura nesanatoasa. Doctorii aveau motive intemeiate ca sa isi doreasca interzicerea consumului de cafea, deoarece aceasta era un remediu popular pentru pacientii depresivi care altfel ar fi platit pentru ca sa fie vindecati de doctor. Aceasta problema a fost rezolvata doar in momentul in care Sultanul de la Cairo, superiorul lui Khari Beg, a intervenit ordonand ca acea bautura atat de apreciata la Cairo sa nu fie interzisa fara permisiunea lui. Khari Beg a platit curand pentru insolenta lui, fiind acuzat in 1512 de delapidare; Sultanul l-a condamnat la moarte.
Spre sfarsitul secolului XVI, consumul de cafea s-a raspandit in toate tarile arabe, in Africa de Nord si in Turcia. Proprietatile nutritive ale cafelei erau atat de apreciate incat cafeaua a fost considerata la fel de importanta precum painea sau apa; atat de mult incat in Turcia s-a emis o lege care le permite femeilor sa divorteze de barbatii lor daca acestia nu le asigura cafeaua.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu